vineri, 25 mai 2012

Politica. Afaceri. Branding personal.

In rarele cazuri (am mai comentat aici si aici) cand ma intereseaza politica examinez ceea ce se intampla prin prisma consultantului de brand, a designerului, a unui om de marketing si comunicare si a potentialilor votanti. aflandu-ne in plina campanie electorala am observat candidati, materiale publicitare, atitudini, discursuri si comentarii ceea ce m-a dus la cateva concluzii in ceea ce priveste brandul personal, fie in politica fie in afaceri. Am inclus aici si afacerile deoarece unii dintre candidati au un trecut de manageri sau oameni de afaceri. Cele cateva concluzii pana la urma au sublimat intr-una singura, restul fiind detalii, derivate sau subsidiare acesteia. Suna ca un truism dar este asa:


Un om nu poate fi altfel decat este.

Explicatia este simpla. Fie ca este politician, fie ca este un om de afaceri o persoana este grevata/influentata si conturata de trecut si prezent: educatie, mediu, credinte, valori, familie, prieteni, avere, realizari, esecuri, dorinte, orgolii, complexe, etc. Acestea nu pot fi separate de eul personal, in cazul unui politician, de exemplu. ar trebui sa fie un extrem de bun actor astfel incat prezenta sa publica (infatisare, mimica, discurs, valori manifestate) sa fie totalmente diferita de cea a omului din spatele politicianului. La fel si in afaceri. Ceea ce m-a dus la urmatoarea concluzie:

Brandingul personal nu poate schimba/modela oameni/personalitati.

Si atunci, de ce atata valva in jurul acestei notiuni de branding personal, de ce credinta unora ca pot fi pusi in cea mai favorabila lumina prin anumite activitati de marketing/pr/comunicare !? Probabil ca unora li se pare simplu sa apeleze la un specialist spunandu-i "fa-ma frumos, altfel, diferit, luminos si curat". Este o abordare gresita si de asemenea este o abordare gresita din partea unui specialist sa nu tina cont de persoana, asa cum am incercat sa o definesc mai sus. A treia mea concluzie este:

Brandingul personal este (sau poate fi) de succes daca tine cont in primul rand de potentialul persoanei respective.

In plus, activitatile si metodele de branding personal pot accentua aspecte, anumite laturi, pot ascunde unele defecte, pot atasa persoana de anumite cauze insa niciodata nu va putea "sa-i puna in gura" ceva ce nu poate spune sau face in mod natural. Fortarea notei se simte, daca nu se observa, iar acesta este principalul pericol care trebuie evitat. Un bun consultant de imagine al unei persoane publice, fie din zona politica fie din zona afacerilor, va petrece in primul rand mult timp cu respectiva persoana pentru a afla si vedea cine este. Abia apoi va incerca sa traseze linii de conduita in prezenta publica si comunicare. Inca un aspect de obicei uitat: brandul personal se construieste in timp si nu in timpul campaniei electorale sau a unei campanii publice personala a unui om de afaceri. Trebuie puse bazele cu mult timp in urma astfel incat respectiva persoana, in momentul in care decide sa intre cu adevarat in spatiul public, sa fie deja conturata ca brand.

joi, 24 mai 2012

In atentia studentilor, cu drag.

In fiecare an, in luna mai si iunie sunt bombardat de chestionare, intrebari si cereri de a-mi exprima opinia profesionala asupra unor subiecte care se regasesc (si se vor regasi) in lucrarile de disertatie a studentilor. Desigur, sunt onorat, la fel cum sunt onorat cand sunt invitat sa tin un curs sau seminar la facultate, atat studentilor la licenta cat si celor de la master.

Pana acum insa nu am raspuns decat la doua asemenea cereri, unei studente romance care studia la Londra si uneia din Cluj. De ce am raspuns celei de la Londra:
- in primul rand, si-a formulat tema lucrarii scurt si la obiect facandu-ma sa inteleg ce urmareste si contextul
- a trimis cuprinsul si rezumatul lucrarii
- a explicat cum si unde anume va folosi raspunsurile mele, precizand si ca le va utiliza doar ca citat si pornind de la ele va dezvolta mai departe
- a formulat un numar rezonabil de intrebari astfel incat sa nu-mi consume cateva zile din viata pentru a raspunde
- a formulat intrebarile foarte precis si clar, cerand raspunsuri pe masura
- a trimis intrebarile in ianuarie, cu rugamintea de a raspunde pana in martie.

Si, de ce am raspuns celei de la Cluj:
- in principal, coordonatele "colaborarii" cerute de ea coincideau cu cele de mai sus
- in plus, a dorit sa poarte o discutie cu mine de maximum 30 de minute pe baza raspunsurilor mele, pentru a clarifica sau dezvolta anumite aspecte.

Si totusi, de ce am raspuns doar acestor doi studenti? Deoarece atitudinea si abordarea lor denota ca sunt seriosi si interesati.




Politica, din nou. Comunicare !?

E oficial, suntem in plina campanie electorala. Mesajele despre ce vor face candidatii abunda, la fel, abunda mesajele despre oponentii lor. Opinia publica este impartita, firesc, intre preferinte, jurnalisti critica, ataca, lauda, analistii dezvaluie, despica firul in patru, fac prognoze. Summa summarum, spatiul public este inundat pe toate canalele: outdoor, tv, sms, online, cu mesaje si persoane politice.

Inainte de toate, trebuie spus ca asta se intampla o data la patru ani, ceea ce oarecum denota si interesul scazut al politicienilor de a se implica in comunitate si spatiul public. E adevarat, este o campanie electorala, ceea ce inseamna ca inevitabil asistam la un varf al comunicarii si prezentei politice insa diferenta fata de perioada in care nu este campanie electorala este mare. Un politician, un administrator sau viitor administrator al unui mandat trebuie sa fie prezent si in cei patru ani, sa-si dovedeasca interesul si implicarea.

Ce este de remarcat referitor la comunicarea si prezenta politica:

1. "Corporate poker face" sau conformismul
- Candidatul imbracat in costum, pe fundal alb sau pe culoarea partidului, logo-ul amplasat undeva in pagina si un mesaj scris, de obicei intr-o limba de lemn la fel ca si atitudinea candidatului
- Greseli flagrante: de exemplu, candidatii sunt imbracati la patru ace in costume scumpe, unii au butoni de aur la manseta camasii, purtand ceasuri de mii de euro. De acord, denota bunastare, implicit poate arata ca respectivul candidat ar putea fi mai greu coruptibil deoarece are traiul asigurat, insa pentru majoritatea care traiesc din salariul mediu sau minim, a afisa butoni de aur si ceasuri scumpe devine o chestiune sensibila. Mai mult, poate ridica intrebari de genul: de unde are candidatul atatia bani ?
- Strategii de comunicare care se bazeaza pe aceleasi mijloace de comunicare uzate: afise, adunari publice, flyere, participari la talk-showuri iar mesajele sunt aceleasi, aceleasi discursuri cu limba de lemn, aceeasi atitudine imobila de jucator de poker.
- Platforme si mesaje politice fie conformiste, fie vagi, fie cu obiective mari insa indepartate de nevoile cetateanului si in general fara explicarea concreta a repercursiunilor si implicatiilor in viata zilnica a cetateanului

2. "Sunt si eu un om la fel ca si voi" sau exceptiile notabile
- Foarte putin candidati abordeaza comunicarea politica mai relaxat si diferit, utilizand un cu totul alt limbaj, ton al vocii sau mesaj vizual. Mentiuni: Nicusor Dan (Primaria Bucuresti) si Peter Eckstein Kovacs (Primaria Cluj) care vorbesc, prin comparatie cu ceilalti, despre lucruri foarte concrete cu implicatii directe in viata cetateanului.
- Interviuri si discursuri "umane": unii candidati, printre care si cei mentionati mai sus, vorbesc si raspund direct, clar si foarte personal unor jurnalisti sau in cadrul talk-showurilor.
- Imbracaminte si purtari normale, obisnuite.
- Platforme si mesaje politice concrete, cu particularitati, si explicarea implicatiilor acestora in planul vietii cetateanului.

3. "Pentru voi, dau totul si ma sacrific daca trebuie, daca nu trebuie" sau exceptiile extreme
- Candidatii care promit populist totul si orice.
- Aici mai intalnim si subspecia candidatului zeflemitor, glumet, cu limbaj popular, "smecheras"
- In acest caz, comunicarea vizuala nu mai conteaza, totul este subsumat promisiunilor mai mult decat generoase si nesustenabile la modul real.

"Viata e facuta din lucuri mici si importante"
Ce ar putea face primele doua categorii ( a treia nu prea conteaza):
- Cei conformisti ar putea imprumuta cate ceva din lejeritatea, nota personala si mai umana a celor de la exceptii notabile. Ar putea vorbi si explica mai concret planurile lor si ar putea fixa obiective cu implicatie directa si concreta in viata zilnica a cetateanului
- Cei "notabili" ar putea arunca o privire interesata la disciplina si consecventa celor "conformisti". In plus, ar putea include in platformele lor obiective mai generale, " de respiratie inalta".

Fara a da verdicte, fara pretentii de prognoza si fara a dispune de date sociologice statistice, bazandu-ma doar pe experienta si fler, cred ca votantii se vor indrepta in marea majoritate a cazurilor catre prima categorie de politicieni deoarece li se pare ca sunt mai siguri decat cei din a doua. De ce ? E simplu, deoarece:
1. Marea majoritate a cetatenilor sunt la randul lor conformisti regasindu-se astfel in aceeasi categorie
2. Candidatii fac parte din partidele politice mari, inducandu-se astfel si din nou impresia starii de siguranta si apartenenta.
3. Categoria a doua, cea a exceptiilor notabile sunt in general independentii sau candidatii care se muleaza pe niste specificuri locale, avand astfel sanse de reusita doar in cazuri speciale iar exemplele "din teren" sunt rare si dovedesc acest aspect inca o data.